Lampa cinema

Proiectiile de film din anii 50-60 intalnesc Ikea.

Povestea

Probabil ca ar fi lucrarea de care m-as desparti cel mai greu pentru ca, de altfel, sta zilnic pe biroul meu si o folosesc. Am facut-o in 2020, cand a inceput starea de urgenta si ne-a inchis „presidentul” in casa. A fost un proiect la care am muncit mult si bine, cam cat starea de urgenta. In fiecare zi imi faceam cate ceva de lucru prin atelier ca sa imi iau mintea de la Covid. Am avut un proiector vechi de cinema (eu aproximez anii 50-60) prin curte. A stat ani de zile in ploaie, era tot ruginit si ponosit. M-am apucat si l-am desfacut bucata cu bucata, surub cu surub. Am slefuit piesa cu piesa cu smirghel, perie de sarma, carpe abrazive, cam tot ce aveam prin atelier pentru ca de iesit sa imi iau altceva din magazinele de bricolaj nu am putut.

L-am vopsit – astea erau culorile pe care le aveam in atelier – si am comandat o veioza de la Ikea pe care am desfacut-o si i-am folosit piesele ca sa o finalizez pe aceasta.

Sigur, cuvintele pot fi insuficiente, pozele de asemenea. Dar puteti sa ma credeti pe cuvant de Habarnam ca am lucrat la ea ca un chinez batran si ca alta la fel nu o sa gasiti.