Tablou Urania

I-am spus tablou dar ar putea fi, de fapt, o instalatie cu pretentie artistica.

Povestea

Tocmai mi-am oferit o ciocolatica primita de la o vecina care a venit din Belgia si sunt pus pe povestit.

Rama nu as putea sa va spun de unde am capatat-o, probabil am venit cu ea acasa din piata de vechituri si am pus-o in atelier – ati ghicit – ca sa-i dau un rost candva. Candva, in decursul timpului, asa cum am povestit si la alte produse de pe-aici, am desfacut o masina de scris veche, Urania, careia am socotit ca o-a sunat ceasul si nu ar mai fi putut fi reparata decat cu costuri mari pe care, sincer, nu aveam de ce sa le fac. Ca nu-s mare amator de masini de scris si nici banda cu tus nu cred ca mai ai de unde lua.

Si, nu stiu daca v-am mai spus asta, dar eu am facut in liceu si patru ani de dactilografie si tot cu doua degete bat si la calculator. Ce-i drept, fac asta destul de repede, ca nici nu ma mai uit la taste. Dar inca mi se strange un muschi pe fata cand imi aduc aminte de doamna profesoara cu care faceam stenografie si dactilografie. Ca atata ne-o placut de ea si de cursurile dumneaei incat, dupa patru ani de zile, stiu sa stenografiez doar „duda”, adica o linie dubla, orizontala („__”).

Asa ca stateam cu „carul” masinii de scris in mana (asa se cheama) si s-a trezit artistul din mine ca ar fi bine sa-l pun intr-o rama si mi-am inchipuit ca, in loc de hartie, din el ar putea sa iasa niste cuvinte sau o imagine. Deci lucrarea poate fi continuata de oricare din voi, daca aveti imaginatie. Si daca o cumparati. Altfel ramane la mine si imi vin mie idei, nu-i stres dara.

Insert o alta ciocolatica belgiana.