Ii spun „veioza” desi, la fel de bine, i-as putea spune „lampa” sau „chestie cu bec” si ar fi totuna. Tu poti sa ii spui cum vrei daca decizi sa o adopti si sa o pui pe noptiera. E facuta dintr-o ladita veche de piese si un motor de proiector de cinema. Abajurul se poate schimba, se poate adapta unul rotund sau mai mare, alta culoare, sistemul este de la Ikea. Intrerupatorul este pe fir, se actioneaza prin tragere. Veioza functioneaza cu orice bec cu dulie normala, uzuala.
Povestea
Am facut veioza dintr-o ladita veche de piese pe care a vrut un vecin sa o arunce la gunoi. Dupa ce a zacut cateva luni prin curte si s-a jucat Habarnel cu ea carand pietre, am decis sa nu o las sa se distruga din cauza ploilor si am pus-o pe un raft cu tot felul de cuie in ea. Pana cand i-a venit sorocul.
De la un alt proiect, anterior, mi-au ramas piesele unui proiector vechi de cinema. Aproximez ca era din anii 50-60, model sovietic si cred ca a fost folosit intr-o sala de proiectie din Oradea. Am luat de la el – si am folosit la proiectul acesta – motorul, butonul de pornire (cu rol strict decorativ) si o piesa electrica. Nu ma pricep sa iti spun ce rol avea aceasta (presupun ca este un soi de condensator). Mai avem doua cabluri electrice invelite in material textil dar si un mecanism de la o veioza Ikea pe care a pensionat-o soacra mea, plus un abajur cumparat de la vechituri.
Am muncit putin sa curat piesele metalice (mai ales motorul care era inecat in vaselina), am cautat suruburi si piulite la fel de vechi, am dat gauri, am refacut cablajul si a iesit ceea ce se vede. Nu am vopsit-o, imi place sa las proiectele sa arate varsta partilor componente, lucruri noi-noute si impecabile se gasesc la orice magazin.
Functioneaza ca orice veioza de felul ei, adica se aprinde si se stinge, atata doar ca asta e unica, nu vei gasi o a doua exact la fel.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.